DOSAR DE PARINTE - PORTRET PĂRINTE

A fi părinte nu înseamnă doar sa aducem pe lume un copil. Este mult mai mult decât atât. A fi părinte implică multă muncă, precum si, puterea de a contribui la crearea unui viitor mai bun, nu doar pentru copii dumneavoastră ci si pentru noi toţi. In calitate de părinţi suntem însoţitori ai copiilor pe lungul drum a ceea ce înseamnă educarea lor, devenind astfel mijlocitori in procesul de învăţare al vieţii. Desigur ca părinţi suntem preocupaţi si interesaţi cum sa ne creştem mai bine copii si cum sa ii formam astfel incit ei sa devina nişte adulţi care sa poată face faţă cu încredere încercărilor vieţii.

In creşterea copiilor totul depinde de relaţia de iubire dintre părinte si copil şi în mare măsură de modul in care este exprimată. Nimic nu va funcţiona insa cum trebuie, daca nevoia de iubire necondiţionată a copilului nu este satisfăcută. Nu este suficient sa oferim numai hrana si îngrijire.  Copilul are nevoie sa se simtă iubit. Iubirea este hrana lui emoţională, solul fertil care ii asigura o dezvoltare armonioasa. Iubirea necondiţionată este cea care accepta si confirma existenta copilului aşa cum este el şi nu datorita a ceea ce face el. Din păcate iubirea in multe din cazuri este afişată in funcţie de ceea ce face (a luat premiu, a fost cuminte, a mincat tot) sau nu(nu a fost cuminte, nu a dormit, nu a luat nota mare). Iubirea necondiţionata face ca un copil sa aibă o imagine de sine sănătoasă, un sentiment al valorii personale, stabilitate si siguranţă. Exagerarea acestui sentiment al valorii personale ce poate apărea compensator lipsei iubirii necondiţionate, din diverse cauze, va duce invariabil la sentimentul ca el este cea mai importanta persoana si de aceea merita orice. Cum de altfel si subestimarea acestui sentiment, in situaţia aceasta poate duce la ideea ca el nu merita nimic, ca nu poate, ca nu este la fel ca ceilalţi.

Afla care sunt cele 7  abilităţi indispensabile unui părinte:

1. Abilitatea de a percepe copilul in mod realist

Părinţi trebuie sa fie capabili sa perceapă propriul copil intr-un mod realist si diferenţiat pentru a-i asigura acestuia un mediu propice de dezvoltare.  Atribuirea calităţilor inexistente sau obsesiile legate de defecte proprii, pe care se tem ca le-au transmis copiilor, sunt factori ce pun in pericol dezvoltarea sănătoasă a copilului.

2. Abilitatea de vedea realist ce nevoi satisfac copiii

In relaţia părinte-copil, satisfacerea nevoilor este reciproca, insa  părinţii trebuie sa accepte realist că un copil nu poate reprezenta, de exemplu, soluţia de revigorare a unei casnicii in pericol. Mai mult, atunci când părinţii le cer copiilor satisfacerea unor nevoi nerealiste (întelegere, linişte, ajutor) de la vârste fragede, aceştia risca sa intre intr-un proces de dezvoltare forţat si cu efecte negative pe termen lung.

3. Abilitatea de a analiza in mod corect realizările copilului Aşteptările părinţilor de la copii trebuie sa fie corelate cu vârsta si capacităţile sale. In cazul in care aşteptările sunt prea mari, copilul este expus sentimentelor de eşec sau inutilitate. Daca părinţii au aşteptări prea mici de la copil, nu ii pot oferi stimularea necesara pentru o dezvoltare armonioasa.

4.  Empatia, capacitatea de a înţelege simţirile si modul de gândire al altcuiva, este esenţiala pentru un părinte. Satisfacerea nevoilor copilului si chiar sănătatea acestuia depind in mod deosebit de empatia părinţilor.

5. Abilitatea de a interacţiona cu copilul

Relaţionarea cu propriul copil este o condiţie deosebit de importanta pentru dezvoltarea acestuia.  In lipsa atenţiei părinţilor, procesul de dezvoltare al copilului poate fi încetinit si relaţia acestuia cu părinţii poate fi deficitară. In cazul implicării excesive, copilul poate dezvolta un ataşament prea puternic, care sa-i pună in pericol dezvoltarea sociala.

6. Abilitatea de a acorda prioritate nevoilor copilului   Nevoile copilului din primii ani de viata trebuie sa aibă prioritate in fata nevoilor personale ale adulţilor. Aspecte importante ale dezvoltării copilului, cum sunt verbalizarea, expansiunea si joaca, trebuie, in mod rezonabil, puse înaintea nevoilor personale de linişte si ordine.

7. Abilitatea de a controla agresivitatea fata de copil  Deşi mulţi părinţi susţin corecţiile fizice, mulţi dintre ei nu fac cu adevărat diferenţa intre o pedeapsa justificata si satisfacerea pornirilor agresive cauzate de stresul cotidian sau de alţi factori ce nu au legătura cu copilul. Abilitatea de a-ti controla sentimentele agresive si de a nu pedepsi un copil în mod nejustificat, mai ales in primii ani de viata, este pe lista de priorităţi pentru viitorii părinţi.  Nu exista părinţi perfecţi, , consulta împreuna cu partenerul tău de viata lista de abilităţi necesare si asiguraţi-va ca aveţi sau puteţi dezvolta aceste abilitaţi, absolut necesare creşterii si educării unui copil.  A fi responsabil presupune efortul de a-ti respecta copilul chiar daca pe mulţi, vârsta sau neputinţa copiilor lor ii fac sa nu-si tina promisiunile si deseori sa-i păcălească. Nu uitaţi ca orice comportament se învăţa! Aşadar vegheaţi! Daca promiteţi un cadou, atunci faceţi-l si daca impuneţi anumite condiţii si se respecta, atunci ţineti-va din nou de cuvânt. Daca veţi recidiva in astfel de iniţiative este posibil sa nu prea aveţi succes cu educaţia micuţului. Chiar daca sentimentele primeaza este bine ca atunci când stabiliţi termenii unui "contract" cu el, ambele parţi sa-i respecte. In acest fel copilul observa ca este respectat si cuvintele dumneavoastră nu vor fi greşit interpretate.  A fi responsabil implica o comunicare sincera cu cel de lângă dumneavoastră chiar daca este mic si pare ca nu întelege. Măiestria unui părinte sta in flexibilitatea acordării sale la vocabularul si întelegerea propriului copil. A-i răspunde la întrebări arzătoare pentru el înseamnă mai mult decât v-aţi putea imagina. Nu evitaţi momentele de joaca împreuna cu el deoarece acesta este un mod eficient de a comunica si de a-l învăţa sa-si asume "responsabilităţile" jocului.  Regulile orelor de recreaţie sau de joaca au si ele noima lor si trebuie sa indreptaţi copilul catre respectarea partenerilor de joaca sau sa-l faceti sa accepte asa cum trebuie infrangerea si victoria. Foarte multi dintre noi omitem aceste aspecte dar sunt asa de importante incat de multe ori comportamentele de joc sunt adoptate ca un stil de viata ce mai tarziu se poate dovedi a nu fi cel optim unei integrari eficiente in grupuri si in societate.

Meseria de părinte este cea mai frumoasă meserie din lume! Copilul tau este angajatul tău pe viaţă! Succes!

Realizat si sustinut de
Psih. Milos Silvia.

MA IUBESTI SAU MA BATI?

TULCEA,

09.03.2013

Cu toţii ne dorim să dezvoltăm alături de copiii noştri relaţii de dragoste şi încredere -  educaţia prin forţă nu ajută deloc la construirea unei relaţii armonioase, de iubire, încredere sau respect între părinţi şi copii.

Un copil bătut va accepta mai uşor în viaţa sa de adult să fie victima abuzurilor şi violenţei familiale -  Modelele din familie au această capacitate uneori ingrată: sunt înregistrate în creier ca tipare de funcţionare normală şi ghidează alegerile pe tot parcursul vieţii.
Educaţia prin forţă nu îi învaţă pe copii altceva decât să fie mai prudenţi, adică să aibă grijă să nu mai fie prinşi pe picior gresit şi să se ascundă mai bine – Copiii bătuţi îşi vor construi în timp o imagine de sine şubredă, devlorizantă. Vor acumula frustrări şi vor crede că sunt într-adevăr răi, proşti, urâţi, nedemni de iubire.
Părinţii care folosesc educaţia prin forţă ar trebui să ia în considerare toate efectele negative pe care aceasta le poate avea, pentru totdeauna, asupra personalităţii copiilor  O proiecţie în viitor ar rezolva poate incertitudinea. “Cum vreau să fie copilul meu când va fi adult” ar putea fi începutul unei introspecţii valoroase. Dacă răspunsurile sunt “curajos, puternic, optimist, echilibrat, fericit, iubitor, sincer, plin de compasiune”, atunci bătaia nu este o opţiune. Dacă răspunsurile sunt “ezitant, temător, anxios, violent, pesimist, complexat, furios” – ei, dar asta e deja absurd, cine ar putea dori aşa ceva pentru propriul copil?

Pedepsele, ameninţările, bătaia şi umilirea unui copil nu ajută niciodată pe termen lung Pe termen scurt, ele pot crea părinţilor iluzia că au un copil “cuminte, ascultător, disciplinat”, când de fapt, fac numai să provoace copilului furie, resentimente, dorinţă de răzbunare şi să erodeze profund relaţia dintre părinţi şi copilul lor

Dacă lucrurile sunt atât de clare în teorie, va fi oare la fel de uşor să le aplicăm în viaţa noastră alături de minunaţii noştri copii?  Vom fi oare în stare să rupem ciclul violenţei care ne mutilează sufletele de atâta timp? . Copiii noştri merită efortul de a schimba lucrurile. Dacă ne simţim depăşiţi, putem cere ajutor specializat pentru a învăţa cum să ne exprimăm sentimentele negative fără a le face rău celor dragi.

IN LOC DE CONCLUZII  -  Eu asa  văd lucrurile: când copiii sunt mici îi iubim cu gesturi, fapte şi, dacă ne vine uşor să le facem, cu declaraţii. Pe măsură ce cresc, gesturile tandre se diluează, primează faptele şi acţiunile, şi bineînţeles, cuvintele. Iar când îmbătrânim, multe nu mai putem face, suntem acolo doar cu inima şi îi putem alina cu vorbe.

Tu cum ştii că te iubesc?  Pentru că eşti mama mea… Pentru că îmi zâmbeşti tot timpul!

  

NU MA RASFATA – Stiu foarte bine ca nu mi se cuvine tot ceea ce cer, dar te incerc totusi.

NU-TI FIE TEAMA SA FII FERM CU MINE – Eu prefer asta. Acest lucru ma aseaza la locul  meu.

NU FOLOSI FORTA CU MINE – Asta ma obisnuieste cu ideea ca numai puterea conteaza. Voi raspunde mai bine daca sunt convins.

NU FI INCONSECVENT – Asta ma pune in incurcatura si ma face sa incerc sa scap nepedsit, indiferent de ceea ce fac.

NU-MI FACE PROMISIUNI – S-ar putea sa nu le poti tine. Asta ma va face sa-mi pierd increderea in tine.

NU MA CICALI – Daca o faci va trebui sa ma protejez prin a parea surd.

NU MA FERI DE CONSECINTE – Trebuie sa invat din experienta.

NU MA FACE SA MA SIMT MAI MIC DECAT SUNT – Tot timpul voi incerca sa iti demonatrez contrariul purtandu-ma ca o persoana importanta.

NU FACE IN LOCUL MEU NIMIC DIN CEEA CE AS PUTEA SA FAC SINGUR – Asta ma va face sa te folosesc in continuare in serviciul meu.

NU-MI RASPUNDE LA INTREBARILE PROSTESTI SAU FARA SENS – Astfel, voi incerca mereu sa te agat de mine cu asemenea intrebari.

POARTA-TE CU MINE CUM TE PORTI CU PRIETENII TAI – Astfel voi deveni si eu prietenul tau. Tine minte> invat mai mult de la un prieten chiar daca uneori ma critica.

NU RASPUNDE PROVOCARILOR MELE ATUNCI CAND FAC SAU SPUN LUCRURI CARE TE SUPARA – Daca o faci atunci va trebui sa ma protejez sis a capat si mai multe victorii.

NU TE SUPARA PREA TARE ATUNCI CAND SPUN ”TE URASC” – Nu cred ceea ce spun, dar vreau sa-ti para rau pentru ceea ce mi-ai facut.

SI IN AFARA DE TOATE ACESTEA TE IUBESC FOARTE MULT...

TE ROG IUBESTE-MA SI TU IN SCHIMB!

 CHESTIONAR

( pentru a afla care este atitudinea parintilor cu privire la drepturile copilului)

  Fiecare persoana care traieste într-o societate are drepturi si obligatii. Astfel si copiii au obligatii  si în acelasi timp drepturi. Câteva dintre aceste drepturi sunt: dreptul la viata, dreptul la nume, cetatenie, dreptul la îngrijire, la dragoste familiala, dreptul la educatie, informatii, intimitate, tratarea cu respect, libertatea de gândire, exprimare, dreptul la serviciile medicale/sociale, dreptul la odihna si vacanta, protectia împotriva oricarei forme de exploatare daunatoare bunastarii sale.

1.  Care sunt cele mai importante conditii pentru ca un copil sa se dezvolte armonios si sanatos?

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

2.  Care sunt acele drepturi ale copilului pe care le considerati mai importante în familia dvs.?

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

4. Cum reusiti sa asigurati aceste drepturi?

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

În legea româneasca se spune ca un copil are dreptul Sa fie iubit , Sa i se ofere, Sa nu fie batut , Sa fie informat despre acele lucruri care îl privesc crearea unor conditii care sa permita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala si sociala ale copilului, parintii sunt obligati sa supravegheze copilul, sa îi respecte viata intima, privata si demnitatea, sa-l informeze despre actele si faptele care l-ar putea afecta si sa ia în considerare opinia acestuia, sa întreprinda toate masurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor, sa coopereze cu persoanele fizice si juridice care exercita atributii în domeniul îngrijirii, educarii si formarii profesionale a copilului. 

5.  Care din aceste drepturi credeti ca merita a fi respectate?

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

6. Ce parere aveti depsre parintii care îsi bat copii când acestia sunt rai?

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

7.Sunteti de acord cu interzicerea prin lege a bataii copiilor (Legea 272/2004)?

        

 Da.                                                           Nu

8.. Daca este rau, cum ati putea sa îl pedepsiti pe copilul dvs. fara sa îl bateti?

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

9.  Care sunt acele 3 obligatii si drepturi ale copilului pe care credeti ca trebuie sa  le  respecte  copilul dvs.?

Obligatii ______________________________                 Drepturi ___________________________

                 ______________________________                              ____________________________

                 _______________________________                            _____________________________

10.  Care sunt drepturile copilului despre care credeti ca e inutil sa va straduiti sa le respectati?

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

11.  Care sunt acele drepturi ale copilului care credeti ca ar trebui mai mult respectate si de alti parinti?

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

12. Dupa parerea dvs. care dintre cele care se numesc drepturile copilului sunt mai putin cunoscute parintilor?

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________ 

13. Ce credeti,  e necesar ca drepturile copilului sa fie facute cunoscute parintilor?

______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

14.  Prin ce cai?

 -  mediatizare                    - programe speciale                                    -  alte modalitati

Pedeapsa corporala  - un tabu în educatia copilului

  O tema controversata, mult discutata atât de mass-media cât si în toate discutiile legate de educatia copilului este cea a pedepsei corporale.  Opiniile parintilor vis-a-vis de disciplina si pedeapsa par sa nu depinda de clasele sociale sau de grupul cultural de apartenenta. O mare parte din atitudinea noastra este influentata de propria experienta de copil.

Modelul traditional de educatie parentala ne spune ca este perfect normal sa-ti mai iesi din fire din cand in cand si sa „scapi” cate o „palmuta peste pampers sau la fundulet” atunci cand „nu ne intelegem cu vorba buna”. In fond, ce mare scofala? Palma abia daca e simtita, si oricum am incasat-o cu totii de la parintii nostri, si uite ca suntem mari, sanatosi si fericiti. Recunoasteti aceste clisee? Ei bine, este momentul sa demontam teoriile legate de singurul mod de a „face om din copilul asta”: o palma inseamna bataie, iar bataia este un abuz care lasa urme si nu aduce nici un beneficiu. Iar bataia regulate reprezinta un mod de a folosi forta de adult pentru a înspaimânta si a obliga un copil sa se supuna. Copilul nu poate învata prin bataie, cum sa înteleaga de ce anumite comportamente  sunt cerute. Copilul nu poate învata prin bataie; cum sa înteleaga de ce anumite comportamente  sunt cerute. El poate întelege, dar sa nu le manifeste. Doar întelegând motivul pentru care îi sunt cerute anumite comportamente si motivul pentru care nu are voie sa se comporte de o anumita maniera - toate acestea se numesc autodisciplina, care poate fi însusita.

Uneori copiii care sunt batuti cu regularitate se transforma în fiinte dependente, subordonate; ei par sa se astepte mereu sa fie loviti si sunt victime sigure ale sâcâielilor provocate de ceilalti copii sau de adulti. Tipetele sau masurile extreme ca amenintarea ca nu-i vom mai iubi si nu vom mai avea încredere în ei au acelasi impact devastator asupra copiilor.  

De retinut!!!!

1. Cu cat copilul primeste mai multe pedepse corporale, cu atat mai agresiv va deveni el insusi;
2. Cu cat copilul este lovit mai des, cu atat mai probabil este ca si el, la randul lui, sa apeleze la pedepsele fizice in educarea propriilor copii;
3. Pedepsele fizice declanseaza si stimuleaza comportamentul agresiv al adultului;
4. Pedepsele fizice nu functioneaza.

Pedeapsa corporala nu aduce nici un fel de beneficii reale, nici pe termen scurt si cu atat mai putin pe termen lung.
Este preferabil ca ea sa fie stearsa cu totul din lista „variantelor de disciplinare”, pentru ca nu este generatoare de disciplina, ci doar de neincredere, teama si frustrare. Lipsite de orice mesaj pozitiv, „palmuta la scutec” sau lovitul cu cureaua sunt tot forme de violenta si, mai grav, prima are toate sansele sa evolueze si sa escaladeze, transformandu-se in cea de-a doua.

Rolurile autoritatilor în vederea respectarii drepturilor copilului

 - la nivel central

 Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului este organul de specialitate  al administratiei publice centrale cu personalitate juridica, aflat în subordinea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiale.  

- la nivel local

Autoritatile administrative publice locale au obligatia sa promoveze si sa garanteze respectarea drepturilor copilului din unitatile administrative locale. Acest lucru se desfasoara prin implicarea colectivitatii locale pentru solutionarea problemelor sociale.

De asemenea, la nivel local pot fi create structuri comunitare consultative alcatuite din oameni de afaceri, preoti, cadre didactice, medici, consilieri locali, politisti.  

            În subordinea consiliilor judetene  functioneaza Serviciul public specializat sub denumirea de Directia Generala de   Asistenta Sociala si Protectia Drepturilor Copilului  Atributiile 

             In subordinea consiliilor locale, functioneaza, serviciile publice de asistenta sociala organizate la nivelul municipiilor si oraselor, precum  si persoanele cu atributii de asistenta sociala din aparatul propriu al consiliilor locale comunale îndeplinesc în domeniul protectiei copilului urmatoarele atributii principale:  monitorizeaza si analizeaza situatia copiilor din unitatea administrativ-teritoriala, precum si modul de respectare a drepturilor copiilor, asigurând centralizarea si sintetizarea datelor si informatiilor relevante.

LEGEA 272/2004 privind promovarea si protectia copilului

ART. 28

(1) Copilul are dreptul la respectarea personalitatii si individualitatii sale si nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante.

(2) Masurile de disciplinare a copilului nu pot fi stabilite decat in acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub nici un motiv pedepsele fizice ori acelea care se afla in legatura cu dezvoltarea fizica, psihica sau care afecteaza starea emotionala a copilului.

Serviciul public de asistenta sociala va lua toate masurile necesare pentru depistarea precoce a situatiilor de risc care pot determina separarea copilului de parintii sai, precum si pentru prevenirea comportamentelor abuzive ale parintilor si a violentei in familie.

Protectia copilului impotriva exploatarii

ART. 85

(1) Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva oricaror forme de violenta,abuz, rele tratamente sau neglijenta.

(2) Orice persoana fizica sau juridica, precum si copilul pot sesiza autoritatile abilitate de lege sa ia masurile corespunzatoare pentru a-l proteja impotriva oricaror forme de violenta, inclusiv violenta sexuala, vatamare sau de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijenta.

(3) Angajatii institutiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intra in contact cu copilul si au suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare sau rele tratamente au obligatia de a sesiza de urgenta directia generala  de asistenta sociala si protectia copilului.

ART. 86

(1) Parintii copilului sau, dupa caz, alt reprezentant legal al acestuia, autoritatile publice si organismele private au obligatia sa ia toate masurile corespunzatoare pentru a facilita readaptarea fizica si psihologica si reintegrarea sociala a oricarui copil care a fost victima oricarei forme de neglijenta, exploatare sau abuz, de tortura sau pedeapsa ori tratamente crude, inumane sau degradante.

(2) Persoanele mentionate la alin. (1) vor asigura conditiile necesare pentru ca readaptarea si reintegrarea sa favorizeze sanatatea, respectul de sine si demnitatea copilului.

Protectia copilului impotriva abuzului sau neglijentei

ART. 89

(1) Prin abuz asupra copilului se intelege orice actiune voluntara a unei persoane care se afla intr-o relatie de raspundere, incredere sau de autoritate fata de acesta, prin care este periclitata viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului.

(2) Prin neglijarea copilului se intelege omisiunea, voluntara sau involuntara, a unei persoane care are responsabilitatea cresterii, ingrijirii sau educarii copilului de a lua orice masura subordonata acestei responsabilitati, fapt care pune in pericol viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului.

ART. 90

Sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice forma, precum si privarea copilului de drepturile sale de natura sa puna in pericol viata, dezvoltarea fizica,mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului, atat in familie cat si in orice institutie care asigura protectia, ingrijirea si educarea copiilor.

ART. 91

(1) Orice persoana care, prin natura profesiei sau ocupatiei sale, lucreaza direct cu un copil si are suspiciuni in legatura cu existenta unei situatii de abuzz sau de neglijare a acestuia este obligata sa sesizeze serviciul public de asistenta sociala sau directia generala de asistenta sociala si protectia copilului in a carei raza teritoriala a fost identificat cazul respectiv.

(2) Pentru semnalarea cazurilor de abuz sau de neglijare a copilului, la nivelul fiecarei directii generale de asistenta sociala si protectia copilului se infiinteaza obligatoriu telefonul copilului, al carui numar va fi adus la cunostinta publicului.

ART. 92

In vederea asigurarii protectiei speciale a copilului abuzat sau neglijat, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului este obligata:

a) sa verifice si sa solutioneze toate sesizarile privind cazurile de abuz si neglijare, inclusiv cele venite din partea asistentilor familiali;

b) sa asigure prestarea serviciilor prevazute la art. 107, specializate pentru nevoile copiilor victime ale abuzului sau neglijarii si ale familiilor acestora.

ART. 93

Pentru verificarea sesizarilor privind cazurile de abuz si neglijare a copilului, reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului au drept de acces, in conditiile legii, in sediile persoanelor juridice, precum si la domiciliul persoanelor fizice care au in ingrijire sau asigura protectia unui copil. Pentru efectuarea acestor verificari, organele de politie au obligatia sa sprijine reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului.

ART. 94

(1) Reprezentantii persoanelor juridice, precum si persoanele fizice care au in ingrijire sau asigura protectia unui copil sunt obligati sa colaboreze cu reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului si saofere toate informatiile necesare pentru solutionarea sesizarilor.

(2) In situatia in care, in urma verificarilor efectuate, reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului stabilesc ca exista motive temeinice care sa sustina existenta unei situatii de pericol iminent pentru copil, datorata abuzului si neglijarii, si nu intampina opozitie din partea persoanelor prevazute la alin. (1), directorul directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului instituie masura plasamentului in regim de urgenta.

Prevederile art. 58-60, art. 64 alin. (3) si ale art. 66 se aplica in mod corespunzator.

(3) In situatia in care persoanele prevazute la alin. (1) refuza sau impiedica in orice mod efectuarea verificarilor de catre reprezentantii directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, iar acestia stabilesc ca exista motive temeinice care sa sustina existenta unei situatii de pericol iminent pentru copil,datorata abuzului si neglijarii, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului sesizeaza instanta judecatoreasca, solicitand emiterea unei ordonante presedintiale de plasare a copilului in regim de urgenta la o persoana, la o familie,

la un asistent maternal sau intr-un serviciu de tip rezidential, licentiat in conditiile legii. Prevederile art. 58-60 si ale art. 64 alin. (3) se aplica in mod corespunzator.

(4) In termen de 48 de ore de la data executarii ordonantei presedintiale princare s-a dispus plasamentul in regim de urgenta, directia generala de asistenta sociala si protectia copilului sesizeaza instanta judecatoreasca pentru a decide cu privire la: inlocuirea plasamentului in regim de urgenta cu masura plasamentului, decaderea totala sau partiala din exercitiul drepturilor parintesti, precum si cu privire la exercitarea drepturilor parintesti.

ART. 95

(1) In cadrul procesului prevazut la art. 94 alin. (3) si (4), se poate administra, din oficiu, ca proba, declaratia scrisa a copilului referitoare la abuzul sau neglijarea la care a fost supus. Declaratia copilului poate fi inregistrata,potrivit legii, prin mijloace tehnice audio-video. Inregistrarile se realizeaza in mod obligatoriu cu asistenta unui psiholog.

(2) Acordul copilului este obligatoriu pentru realizarea inregistrarii Declaratiei sale. Daca instanta judecatoreasca apreciaza necesar, aceasta il poate chema pe copil in fata ei, pentru a-l audia. Audierea are loc numai in camera de consiliu, in prezenta unui psiholog si numai dupa o prealabila pregatire a copilului in acest sens.

ART. 96

In cazul in care abuzul sau neglijarea a fost savarsita de catre persoane care,in baza unui raport juridic de munca sau de alta natura, asigurau protectia,cresterea, ingrijirea sau educatia copilului, angajatorii au obligatia sa sesizeze de indata organele de urmarire penala si sa dispuna indepartarea persoanei respective de copiii aflati in grija sa.

ART. 97

In institutiile publice sau private, precum si in serviciile de tip rezidential,publice sau private, care asigura protectia, cresterea, ingrijirea sau educarea copiilor, este interzisa angajarea persoanei impotriva careia a fost pronuntata o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila pentru savarsirea, cu intentie, a unei infractiuni.

Realizat si sustinut de
Constantinescu Carmen.

WORKSHOP ,,DOSAR DE PARINTE,,

Acţiunea „Dosar de părinte” s a desfăşurat sâmbătă 9 martie 2013, ora 11, într-o atmosferă intimă în cadrul Biblotecii Judeţene Tulcea.

Spre bucuria noastră au fost alături de noi părinţi, profesionişti din domeniul psihologiei dar şi din alte domenii!

Activităţile şi temele dezbătute ne au  făcut să meditam asupra unor aspecte importante din viaţa noastră: „meseria de părinte nu este o calitate înnăscută ci se învaţă şi este nevoie de educaţie ”meseria de părinte este singura meserie din lume în care nu se impun cursuri obligatorii, nu se dau note sau diplome”  însă copiii noştri ,reuşita sau nereuşita lor în viaţa , reprezintă oglinda  muncii noastre!

Echipa A.P.A.T. mulţumeşte celor prezenţi şi vă aşteaptă cu drag la următoarele întâlniri.

 

Responsabil Departament Educativ,
Psiholog Milos Silvia.